Vehiculele spațiale (precum CubeSat) de pe orbita joasă a Pământului (LEO) sunt expuse mai multor medii periculoase, inclusiv impactul provocat de micrometeoriți și deșeuri orbitale (MMOD). Există 500.000 de micrometeoriți și deșeurile orbitale care sunt urmărite în prezent și există mai mult de un milion de deșeurile orbitale mici care nu pot fi urmărite din cauza dimensiunilor mici. Rezultatele coliziunilor pot provoca pagube mecanice, degradarea materialelor și, ocazional, distrugerea catastrofală a vehiculului spațial operațional. Expediții precum Apollo 13 sau STS-107 au eșuat din cauza lipsei identificării daunelor externe ale navei spațiale. Proiectul își propune să dezvolte o metodă scalabilă și o tehnologie de detecție modulară bazată pe elastomeri siliconici care suprimă dezavantajele altor tehnologii intens studiate în prezent. Practic, proiectul propus își propune să determine în timp real când a avut loc un impact asupra scutului sau structurii vehiculului spațial, aria impactului, adâncimea și, mai important, unde s-a produs. Mai mult de atât, tehnologia de detectare propusă va funcționa pe o gamă largă de temperatură (-70 până la peste 150 ℃), fiind ușoară și capabilă să ofere feedback în timp real operatorului, poate detecta simultan multiple deteriorări de diferite dimensiuni cauzate de proiectil, precum și recuperarea formei originale după impact (capacitate de auto-regenerare).